Înaltpreasfinţitul IOAN

     „A vorbi despre crucea neamului românesc, a vorbi despre jertfele înaintaşilor noştri şi a nu-ţi asuma şi tu crucea şi cuiele, ai putea să rămâi doar o umbră în istoria neamului tău."(IPS Ioan)

    Oprindu-se parcă pentru o clipă timpul „din alergarea lui de veacuri", din nebuloasa zbuciumului cotidianului, grijilor zadarnice şi a depărtării de Dumnezeu răsare în viaţa noastră o lumină: un român ardelean, Ierarh şi Om al sacrificiului de sine, care prin modestie şi sacrificiu contribuie mereu la creşterea spirituală şi nu numai a acestui colţ de Românie uitată – ÎPS. Ioan, ctitorul şi bunul nostru povăţuitor.

     Născut într-un cămin binecuvântat de Dumnezeu, la data de 14 noiembrie 1951, în localitatea Pietrani, judeţul Bihor, Înaltpreasfinţitul Ioan se dovedeşte a fi un om ales şi înzestrat cu multe daruri, pe care le-a pus şi le pune în slujba Sfintei Bisericii şi a neamului românesc.
După cursul firesc al vieţii, a urmat şcoala primară şi gimnaziul în satul natal, a absolvit Liceul „Constantin Brâncuşi" din Oradea şi Facultatea de Instalaţii şi Automatizări din Bucureşti.
     Dar, la momentul hărăzit de Dumnezeu, în anul 1980, a intrat ca vieţuitor la Mănăstirea Lainici. În anul 1986 a absolvit Seminarul Teologic din Craiova, iar în anul 1990 Facultatea de Teologie din Sibiu.
     La 15 august 1990 a fost hirotonit preot şi între anii 1990-1994 a fost stareţ al Mânăstirii Lainici. Între anii 1991-1994 a urmat cursurile Institutului Biblic din Ierusalim şi a efectuat studii de doctorat - Biblice, Egiptologie şi Orientalistică.
     În anul 1994 a fost Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, de unde a fost chemat în ţară pentru ocuparea funcţiei de episcop.
     La 12 iulie 1994, Colegiul Electoral Bisericesc a procedat la alegerea întâistătătorului nou înfiinţatei Episcopii, cu sediul la Miercurea-Ciuc, în persoana P.C. Arhimandrit Ioan Selejan, Superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan.
     La sărbătoarea şi praznicul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, în 20 iulie 1994, la Mânăstirea „Sf. Ilie" din Topliţa, judeţul Harghita, ctitorie a Patriarhului Miron Cristea, s-a săvârşit hirotonia întru arhiereu a Prea Sfinţiei Sale, Ioan Selejan. La 25 septembrie 1994, a avut loc la Miercurea-Ciuc instalarea primului episcop al Covasnei şi Harghitei.

     După instalarea în Scaunul Arhieresc, Prea Sfinţitul Episcop Ioan s-a găsit într-o situaţie deosebită: trebuiau vindecate rănile adânci lăsate de ocupaţia străină din anii 1940-1944 şi din anii ce au urmat (mai ales din timpul Regiunii Autonome Maghiare), trebuia redată speranţa în ajutorul neprecupeţit al lui Dumnezeu, în forţele proprii şi în forţa solidarităţii fraţilor întru credinţă şi neam.
     Centrul tuturor preocupărilor Înaltpreasfinţiei Sale a fost şi este Sf. Biserică, instituţie fundamentală pentru păstrarea identităţii românilor trăitori din cele două judeţe ale Eparhiei, factor de pace şi bună înţelegere între toţi locuitorii zonei.
     Scormonind în cenuşa istoriei şi găsind încă acel foc sacru, acei cărbuni încă arzând în vetrele şi în altarele românilor, IPS Ioan a făcut ca viaţa să se desfăşoare într-o anumită normalitate spiritualitate şi liturgică, însă cu specificul locului: familii româneşti puţine, familii pierdute la alte confesiuni, din lipsă de preoţi ortodocşi. Astfel, ajutat de experienţa din tinereţe, de pe şantierele de construcţii industriale, civile şi bisericeşti, IPS Ioan a fost arhitect sau inginer, tehnician sau economist, maistru sau chiar muncitor. Cele peste 165 de şantiere de construcţii, restaurări şi reparaţii de biserici, mânăstiri şi case parohiale, au fost „călcate" de zeci de ori. Sunt mulţi oameni care ani de zile au îndeplinit diferite rosturi publice, în cele două judeţe, şi care nu cunosc atât de bine ca Vlădicul Ioan localităţile zonei.
     În spiritul strategiei misionare a Bisericii Ortodoxe Române pe aceste meleaguri româneşti greu încercate de istorie, ca om al rugăciunii, cu o experienţă monastică dobândită de-a lungul anilor în cunoscutele mănăstiri din Oltenia şi din Ţara Sfântă, IPS Ioan a susţinut şi sprijinit şi monahismul.
     Dacă la venirea sa în Eparhia nou înfiinţată funcţionau doar Mănăstirea Sf. Ilie Topliţa, vechea ctitorie a patriarhului Miron Cristea şi Mănăstirea Doamnei – Moglăneşti, astăzi Eparhia are alte opt schituri şi mănăstiri: Mănăstirea „Sf. Nicolae", Miercurea-Ciuc, Mănăstirea Izvoru Mureşului, Mănăstirea Făgeţel, Schitul Gura Izvorului, Schitul Dumbrăvioara – în judeţul Harghita şi Mănăstirea Mărcuş, Mănăstirea Valea Mare, Mănăstirea Sita Buzăului – în judeţul Covasna.

     Între acestea toate, se remarcă în mod deosebit Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului", pentru care Inaltpresfinţia sa a fost un maestru arhitect, reuşind să valorifice într-o notă şi sinteză originală stilul tradiţional românesc al domnitorului Matei Basarab şi stilul brâncovenesc. Aceasta a devenit mănăstirea românilor de pretutindeni, din ţară şi din afara graniţelor ţării.

    IPS Ioan nu a participat numai la ridicarea zidurilor mănăstireşti, ci a « zidit » şi suflete, ajutând la formarea duhovnicească a tinerilor chemaţi la viaţa călugărească, rânduind stareţi şi duhovnici care să formeze tinerele vlăstare ale monahismului, fixând şi tipicul slujbelor bisericeşti, după mănăstirile Tismana, Polovragi şi cele din nordul Moldovei.

     Iubitor al pământului românesc, al tradiţiilor şi mai ales al spiritualităţii ortodoxe, IPS. Ioan a dovedit dar şi deschidere spre culturile altor neamuri şi disponibilitate spre înţelegere şi bună convieţuire. Este căutat de foarte mulţi oameni din eparhie şi din întreaga ţară, şi nu numai de români, toţi găsind sprijin şi ospitalitate. IPS. Ioan se bucură de o egală preţuire din partea românilor şi celorlalte etnii, oameni simpli sau intelectuali, reprezentanţi ai autorităţilor religioase sau laice, oameni de cultură şi ştiinţă.

     IPS. Ioan a fost implicat de mai multe ori, ca un „fiu al păcii", chiar şi în problemele dificile ale ţării, în situaţii de conflicte sociale. IPS Calinic al Argeşului l-a numit „Episcopul Păcii de la Cozia", când, prin intervenţia Sa s-a trecut peste o mare încleştare socială. Atunci, IPS Ioan a dovedit că Biserica cu slujitorii ei este cea care are întotdeauna soluţia cea mai bună: pacea, dragostea faţă de semeni.
     Un însemnat act de apreciere şi preţuire a întregii lucrări a Inaltpreasfinţitului Părinte Ioan, puse în slujba Sfintei Biserici şi a neamului românesc din Episcopia Covasnei şi Harghitei, în cei 15 ani de arhierie, a fost hotărârea de ridicare a Preasfinţiei Sale la rangul de Arhiepiscop pentru activitatea ierarhică pilduitoare şi slujire chiriarhală deosebită şi îndelungată a Bisericii. Hotărârea a fost luată în cadrul şedinţei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 18-19 iunie 2009 şi pusă în fapt la data de 23 august 2009 în cadrul Sfintei Liturghii săvârşite de către PF Daniel, Patriarhul României şi 14 membrii ai Sfântului Sinod.

      În data de 28 decembrie 2014 Înalpreasfințitul Ioan a fost întronizat Mitropolit al Banatului, iar la 15 februarie 2015 a fost instalat Episcop al Covasnei și Harghitei Preasfințitul Andrei Moldovan care a fost Episcop vicar la Arhiepiscopia Sibiului.